Bucătăria austriacă, o poveste culturală

media_content.tooltip.skipped

Bucătăria austriacă, o poveste culturală

„Mâncăm ceea ce suntem.“ Este un citat celebru cu o semnificație adâncă. Se spune că cel târziu la felurile de mâncare își expune o țară felul de a fi. Ce ar dezvălui în acest caz diversele specialități austriece despre austrieci?

Specialitățile culinare sunt un semn distinctiv pentru țările și regiunile din care provin. Și dezvăluie atât de multe despre sufletul unei țări, despre deschiderea față de alte culturi. Astfel, se explică cum îmbinând un fruct chinezesc, caisa, cu o plantă din oceanul indian, zahărul, după o rețetă tipică Boemiei, gălușca a devenit simbolul clinar al pitoreștii regiuni Wachau.

Multe rețete și preparate culinare pot fi considerate specialități tipic austriece – însă fără schimbul intercultural acestea nu ar fi fost create niciodată.
Austriecii sunt maeștrii, atunci când vine vorba de a aduce pe masă diverse influențe culturale. O carte de bucate austriacă se citește ca o trecere prin istoria culturală europeană, ca o călătorie în trecut.

De exemplu, renumitul șnițel vienez. Acesta nu își are originile la Viena, ci la Veneția. Încă din secolul al XVI-lea bucătarii italieni au gătit carnea dată prin firimituri de pâine albă, și înainte lor, probabil și populația evreiască din Constantinopol. Conform legendei, șnițelul a ajuns în Austria în jurul anului 1857, cu contribuția mareșalului austriac Radetzky. Aici, șnițelul a fost perfecționat, devenind așa cum este cunoscut și apreciat astăzi: o specialitate tipic austriacă.

Tortul Linzer este de asemenea cunoscut dincolo de granițele țării. Tortul a fost numit după capitala landului Austria Superioară. Rețeta tortului este unică, fiind considerată prima rețetă din lume scrisă. Acest tort a devenit renumit datorită unui franc, Johann Konrad Vogel, care în 1822 a început să lucreze la văduva cofetarului din Linz, Katherina Kreß. Aici a început și povestea de succes a acestui tort, care astăzi este la fel de renumit ca tortul Sacher, fiind delicios și un excelent suvenir dulce din Austria.

Tortul de ciocolată nu a fost inventat la Viena, însă, renumitul tort Sacher, da. Tortul făcut pentru prima oară în 1832 de un învățăcel inteligent, Franz Sacher, impresionează în primul rând prin gust și design. Faptul că tortul Sacher este cel mai renumit tort de ciocolată se datorează, mai ales, fiului creatorului său, Eduard Sacher, care a reușit, la finalul secolului XIX, să își facă tortul cunoscut aproape peste tot, și să pună bazele unei povești de succes fără precedent.

Gălușca se găsește astăzi în orice carte de bucate. Istoria cesteia acestora începe pe malurile lacului din Austria Superioară, Mondsee, acolo unde cu 4000 de ani în urmă s-au stabilit oamenii din epoca de piatră în sate construite pe bârne de lemn. Acolo, în timpul unor explorări arheologice s-au găsit resturi preistorice de găluște. Cel puțin, bucățile de aluat indică faptul că odinioară ar fi putut înveli o umplutură de fructe sau carne. Așa că, se pare că gălușca este un preparat original austriac, din Austria Superioară. Fie că este sau nu, denumirea acesteia, „Knödel“ derivă din cuvântul din germană superioară medie „knode“, care înseamna nod. Prima reprezentare a unei bile din aluat fierte se găsește în Tirolul de Sud, pe o frescă a capelei din cetatea Hocheppan. Fie că își are originile în peisajul prealpin sau nu, gălușca este astăzi un preparat clasic internațional, fiind cunoscut ca Kloß sau Klops în Germania, ca Matzah Ball în Israel sau ca Meat Ball în SUA.

În vestul Austriei se prepară o specialitate bine condimentată și bine mirositoare: cașcavalul Bergkäse. Acesta îți are originile în Orientul Mijlociu, unde încă din epoca de piatră se cunoșteau calitățile nutritive ale laptelui. Rețeta a ajuns destul de repede și în Alpi, din motive practice: materia primă, laptele, este mai ușor de procurat în poienile alpine iar cașcavalul se ține mai mult. Astfel, cașcavalul face posibilă viața în regiunile alpine. Astăzi, diferite feluri de iarbă și verdețuri, mâncate de vaci pe pășunea alpină, asigură o binevenită diversitate a gustului.