Nature watch: chemarea sălbăticiei

Drumeţii de observare a naturii
Vânătorii pasionaţi îşi împart calendarul în sezoane speciale: de la cel al împerecherii cocoşului de munte primăvara, până la cel al caprei negre în decembrie. Cine nu aparţine însă breslei vânătoreşti, ci celei a iubitorilor naturii, poate urmări aceste spectacole fascinante în cadrul unor drumeţii de observare a naturii, ce se oferă pe tot parcursul anului în Austria. Şi bineînţeles veţi merge pe cărări mai puţin bătute. Cine, de exemplu, vrea să vadă capre de stâncă, trebuie să păşească încet şi cel mai bine înainte de ivitul soarelui sau la lăsarea serii, când niciun alt drumeţ nu se mai află pe cărare. Uneori chiar şi simplul clic al aparatului de fotografiat este prea mult, căci un sunet uşor, dar necunoscut, va speria animalele, care vor dispărea imediat în desişul pădurii.

Desluşirea urmelor de animale
Întâi trebuie să îi găsiţi pe sfioşii locuitori ai pădurilor sau munţilor. Pentru aceasta persoanele însoţitoare vor fi ghizi cu pregătire specială, biologi, vânători sau pădurari. Aceştia pot citi urmele de animale şi îşi pot conduce oaspeţii la cele mai bune locuri de observaţie. Apoi, cu toţii vor trebui să aştepte. Un pic de răbdare este necesară, dacă vreţi să vedeţi un cerb în sălbăticie. Cele mai bune şanse sunt în perioada boncănitului, adică undeva de la mijlocul lui septembrie până la mijlocul lui octombrie. În special animalele de sex masculin sunt mai bine de observat - căci lasă la o parte orice precauţie, în căutarea partenerei şi in jocul impozant ce urmează. Cu mugete, marşuri paralele şi lupta pentru teritoriu ei oferă unul dintre cele mai fascinante spectacole ale pădurilor autohtone.

Drumeţii cu ghizi profesionişti
La "Hirschlos'n" în Parcul Naţional Gesäuse se poate auzi boncănitul cerbilor şi, cu puţin noroc, se pot vedea şi luptele. Iar la un tur de observare al caprelor negre, veţi fi uimiţi de abilităţile de căţărare ale acestor animale caracteristice altitudinilor mari. Caprele negre pot fi văzute mai des în timpul drumeţiilor decât căprioarele, dar sesizează imediat când drumeţii se află în preajmă, abătuţi de la cărare şi dispar cu repeziciune. Aşa că mergeţi numai pe drumul bătut de câte ori sunteţi singuri! Ghizii profesionişti cunosc însă cărările ascunse şi ştiu cum să se apropie de animale. Şi apoi - sst! - nimeni nu trebuie să tuşească sau să calce pe vreo rămurică ce poate să trosnească, astfel veţi putea să observaţi o întreagă turmă împreună cu puii, păscând cu plăcere.