Gustav Mahler – opera sa

Marea majoritate a lucrărilor au fost compuse de Mahler în „Villa Mahler" din Maiernigg am Wörthersee în verile anilor 1900 - 1907. Acolo el a scris simfoniile a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a şi a 8-a şi „Cântecele copiilor morţi". Şi în zilele noastre sunetele emoţionante ale lucrărilor lui Mahler îi inspiră pe compozitori de muzică de film precum Ennio Morricone şi John Williams.

Cântecul pământului
Într-o perioadă de acută criză personală - în 1907 murea fiica lui Mahler, Anna, în acelaşi an compozitorul însuşi era diagnosticat cu grave probleme cardiace - Gustav Mahler a vrut să îşi sfideze soarta. Beethoven şi Schubert, Dvořák şi Bruckner scriseseră doar nouă simfonii înainte să moară, aşa că Mahler, înclinat spre misticism şi miracole, a început să lucreze, în locul celei de-a noua simfonii, la o serie de adaptări după lirica chineză. Au rezultat cântece disperate de dragoste faţă de viaţă, cântece despre singurătatea existenţială, despre moarte şi despărţire, dar şi despre certitudinea unei alte lumi, ce se află dincolo de vizibilul cotidian.

Gustav Mahler se vedea ca mediator între cele două sfere. Această atitudine a îmbrăcat-o în cuvinte: „Ca să spunem aşa, omul este instrumentul la care Universul cântă.". Edificator pentru oscilarea între extremele de expresie, între pragmatism şi transcendenţă, apropierea moţii şi euforie, tragic şi grotesc. Juxtapunerea diverselor limbaje muzicale include cântece simple populare, dar şi cea mai riguroasă polifonie.