Navigație Cuprins Activități în Austria

Cele 11 derdeluşuri câştigătoare din Stubai

Cu peste 60 km de pârtii de săniuş valea Stubai reprezintă un paradis pentru toţi cei care, în locul cuibuşorului romantic din cabană preferă coborârile razante cu sania.

 © Stubaital
Neustift/Stubai, august 2010: „Nu există o experienţă de iarnă mai prietenoasă". Multiplul campion mondial Markus Prock nu acceptă nici un cuvânt rău despre sportul „său". Pe vremuri, acest domn din Valea Stubai parcurgea în viteză pistele de gheaţă, câştigându-şi titlurile. La fel ca toţi localnicii, Prock a început săniuşul de mic copil pe derdeluşurile naturale din Stubai. „Acestea sunt raliuri iar pârtia artificială este Formula 1", compară Prock, care în calitate de tată preferă din nou variantele de săniuş populare.

Posibilităţile de acasă sunt aproape nelimitate. La numărul de km pârtiile de săniuş depăşesc cu mult distanţa de maraton iar diferenţa de nivel totală ajunge aproape de înălţimea muntelui Everest. Pasionaţii săniuşului şi-ar putea petrece vacanţa de iarnă pe sanie. Un urcuş de două, trei ore iar apoi alunecarea în vale. Apoi, se trece la următorul derdeluş - şi tot aşa continuă goana palpitantă. La 11 pârtii de săniuş este asigurată distracţia pentru o săptămână, iar suplimentar, în nopţile de joi se deschide exclusiv pentru săniuş pârtia de schi de pe Schlicker Alm.

Totuşi, trebuie să recunoaştem, că acest fel de a petrece concediul de iarnă este chiar şi la o asemenea ofertă bogată o atracţie doar pentru puţini. Coborârea în vale pe sanie rămâne predominant doar o activitate suplimentară revigorantă, făcută odată în timpul zilei, când nu este destul soare. Dar, cel mai des se iese seara, în măsura în care pârtiile văii Stubai mai lasă destulă energie pentru activităţi în aer liber.

Printre localnici clasicul în materie de săniuş nocturn este bineînţeles revelionul. Unde altundeva s-ar putea sărbători mai autentic „alunecarea (Gute Rutsch!)" în Noul An. Iar cei care nu se mulţumesc doar cu această experienţă singulară, vor fi atraşi de luna plină la „săniuş sub clar de lună". În prezent, săniile pot fi folosite seară de seară, pentru că mai mult de jumătate din pârtii sunt luminate de reflectoare, cel puţin de câteva ori pe săptămână.

Prima diferenţiere se face deja simţită. Seara de săniuş ar trebui să devină o acţiune sportivă principală - sau sunt mai importante evenimentele din cabane? În acest caz telecabinele din Neustift de pe Elfer, Serlesbahnen din Mieders sau gondola de la Schlick 2000 din Fulpmes prezintă oferte atractive pentru coborâri nocturne. Nu trebuie să fii un sportiv de performanţă pentru a alege varianta plăcută a drumeţiei. „Pentru mine aceasta reprezintă una până la două ore lipsite de stres, în care pot vorbi în linişte cu copiii mei (10 + 15 ani)", ne spune fostul campion mondial, aducând un argument important pentru toţi părinţii de adolescenţi. Iar în acest timp nu este neglijată nici distracţia. În serile de marţi şi vineri, când telecabinele Serleslifte transportă pasionaţii de săniuş în sus pe munte, el face cu plăcere o tură suplimentară, care nu necesită urcare.

Pârtii de săniuş variate şi nu foarte lungi, cu trasee foarte frumoase pentru drumeţii aşteaptă pe lângă regiunile de schi dezvoltate. Astfel, fără o excursie cu săniile valea Obernberg ar rămâne probabil pentru mulţi oaspeţi complet necunoscută. Iar aceasta ar fi o mare greşeală. Pe Auffangalm şi Brandstattalm pistele nu foarte abrupte sunt perfect preparate pentru sănii. Un alt pont secret ar fi Maria Waldrast, mănăstirea de unde pleacă un traseu de 4 km, luminat în fiecare seară, cu vedere spre Wipptal. Lipsa telecabinei nu înseamnă neapărat condiţii extreme, pentru că deseori accesul este asigurat de tractoare sau jeepuri.

În nici un caz nu ar trebui să se renunţe la cel mai important moment al serii petrecute la săniuş: băuturile de la cabană. Alături de nişte delicatese, precum Kaiserschmarren sau Käsespätzle, senzaţia de frig dispare instantaneu. Prock îndrăgeşte pârtia de săniuş, Pinnistal, nu doar pentru peisajul spectaculos, ci şi pentru posibilităţile de popas de pe drum. Ori Issenangeralm, ori Herzebenhütte depinde doar de gustul fiecăruia. O pauză este categoric necesară, pentru că pârtia care duce departe de civilizaţie este cu o lungime de 8 km cea mai lungă din valea Stubai.

Oricine se poate da cu sania

Frumuseţea săniuşului constă în: obstacole tehnice nu prea mari. Fiecare poate ajunge în siguranţă în vale cu una dintre săniile de închiriat, stabile şi deseori întărite cu metal. Cu toate acestea, campionul mondial avertizează ca latura sportivă să nu fie subestimată. Un vin fiert, o specialitate de ceai cu rom (Jagatee) sau rachiul local (Obstler) sunt incluse în ritual. Dar combinaţia dintre alcool şi coborârea în viteză pe sanie poate deveni dureroasă. Cine este isteţ, îşi ia la săniuş din echipamentul de schi casca şi ochelarii. „În plus, este nevoie de încălţăminte cu care se poate frâna bine", sfătuieşte Prock. Dacă se cunoaşte şi „un picuţ" de tehnică, săniuşul devine o distracţie pe cinste.

Deosebit de vesel devine peisajul, la început de iarnă, când doamna Holle (personaj de basm care aduce zăpada) scutură fulgii deasupra văii Stubai, iar micile valuri de zăpadă împiedică plecarea involuntară. Întregul sezon pârtiile de săniuş din valea Stubai sunt pregătite perfect în totalitate. Săniuşul este foarte simplu. Dacă s-ar evita o greşeală generală: „Curbele sunt uneori îngheţate. Este mai bine să nu se intre cu sania direct în curbă, ci să se alunece pe exterior", sfătuieşte Prock în trecere. Pentru un campion mondial este foarte uşor.