Căutare
    • La joacă prin Austria
      media_content.tooltip.skipped

    La joacă prin Austria
    media_content.tooltip.skipped

    La zoo, în cizme

    Fă cunoștință cu Anca și micuții ei, alături de care pleacă în aventuri educative și distractive prin Austria! În „episodul” de azi mergem la zoo în Tierpark Stadt Haag. 

    Intrarea a fost 12 euro de adult, copiii sub 6 ani nu plătesc. Emma are aproape 3 ani și Călin are 5 ani, deci intrarea ne-a costat 24 euro, la care am adăugat 3 euro punga cu mâncare pentru animale și încă 3 euro închiriatul acelui cărucior de tras copiii prin grădină. A funcționat plata cu cardul, dar am avut nevoie de cash pentru depozitul de 20 de euro lăsat la închirierea căruciorului. 

    Căruciorul a fost un succes pentru copii, s-au distrat în el, s-au și tras unul pe celălalt, s-au și certat care să stea în față! Are totuși două dezavantaje: 1. La deal este greu de tras și 2. După primele 2 urcări și coborâri, căruciorul era plin de noroi de la cizme, noroi care a ajuns pe fiecare centimetru de haină. Dar a meritat!

    Imediat la intrare este un restaurant cu mese în interior și cu terasă. Am luat o cafea în trecere și am văzut că se găteau minuturi de genul șnitele, paste sau salate și că erau și meniuri pentru copii. Și am văzut că aveau și variante pentru vegetarieni. Doamnele de acolo au vorbit engleză și au fost drăguțe, la fel ca și doamna de la magazinul de suveniruri, însă domnul de la care am cumpărat biletele nu știa engleza, dar am reușit cumva să comunicăm. 

    Chiar lângă terasă este un loc de joacă micuț în comparație cu cel pe care îl găsim în centrul grădinii, dar destul de generos încât să îi capteze pe micuții de toate vârstele.

    Mi-a mai plăcut la intrare că am văzut un panou mare cu multe cutiuțe pline cu broșuri și pliante cu informații despre turismul local, despre obiectivele turistice din împrejurimi de unde ne-am inspiriat pentru următoarele escapade.

    Primele vizitate au fost maimuțele pe care le-am văzut de undeva de sus, printr-un geam de sticlă, stând pe o platformă de asfalt, ceea ce m-a făcut să mă gândesc la Grădina Zoo de la Schonbrun și la notele de modern și de urban pe care le găsim acolo. De fapt, asta a fost cam singura notă de modern întâlnită în parc, imediat ce am trecut de zona maimuțelor am intrat pe poteci mai largi sau mai înguste neasfaltate care aveau de o parte și de alta copaci, dealuri sau chiar păduri.

    Farmecul acestei grădini zoologice, acestui parc de animale, este că am simțit că deși noi, oamenii, stăteam și ne uitam printr-un gard la animale, simțeam că noi suntem pe teritoriul lor, nu am simțit că le-am adus pe ele la noi. Au reușit să construiască fiecare mediu, fiecare cușcă a fiecărui animal pe spațiul natural existent, printre copaci bătrâni, printre dealuri, printre pietre. Din când în când apărea un suport metalic cu dezinfectant care făcea notă discordantă și noi, oamenii colorați și copiii gălăgioși. În rest, ne-am simțit ca la o plimbare lejeră prin pădure, printre animale.

    Sentimentul ăsta nu este datorat doar lipsei de asfalt ci și a faptului că cele mai multe animale erau neaoșe. Da, am văzut și leul și ale lui două leoaiece, am văzut și tigrul, și un flamingo, am văzut și cămile și am înțeles că era și o zebră, dar noi nu am ajuns la ea. Cele mai multe animale erau capre de diferite specii, căprioare, oi, bivoli, tauri, gâște și rațe libere lângă lac. Am văzut suricate și lame, Alpaca și cai, dar și ponei și măgari.

    Cele mai frumoase momente au fost cele în care copiii au hrănit animalele direct din mâna lor. Datorită gradului mic de agresivitate, ne era permis să ne apropiem de animale și să le hrănim direct din mâna noastră, atenție, doar cu hrana cumpărată de acolo! Cele mai multe animale de care ne apropiam știau că intențiile noastre erau bune și știau mai bine decât noi ce aveau de facut, dar, cu toate astea, erau momente în care îmi era teamă când de mâna micuță a neînfricatei Emma se apropia o limbă mare cât întregul ei braț! 😊

    O alta activitate disponibilă și practicată de mulți era pescuitul. Acolo este un lac mare în care am înțeles că sunt păstrăvi, crapi și sturioni. Nu mă pricep, însă, dar cred că poate fi o activitate plăcută pentru toată familia.

    Urmează zona în care, dacă aveți copii măricei, să zicem peste 7 ani, poate fi pentru voi, adulții, o pauză bine meritată pe terasa celui de-al doilea restaurant, unde puteți bea o cafea sau mânca ceva rapid. Cum ai noștri sunt mici, pentru noi a urmat cel puțin o oră de escaladat prin căsuțele din lemn, de cățărat scările celor mai mari tobogane, de împins la leagăne și de găsit echilibrul pe podurile de lemn mișcătoare.

    Da, am ajuns la locul de joacă. Este unul dintre cele mai mari și mai bogate văzute de noi aici, în Austria. Tobogane pentru copii mititei de doar 2 anișori și tobogane de 10-12m. Spații de joacă cu apă și spații pentru activități de transfer de pietriș și nisip. Trasee și pereți de escaladat, leagăne și balansoare. Este și un râu mic care trece prin centrul locului de joacă și care vara cred că este tare apreciat. În proporție de 90%, jucăriile sunt din lemn și nu sunt vopsite, ceea ce face ca locul de joacă să se integreze tare bine pe lângă spațiile pentru animale. Locul de joacă este înconjurat pe două dintre laturi de spații cu căprioare foarte blânde care, dacă te apropii de gard, vin la tine și așteaptă mâncare. 😊

    Vreau să mai punctez prezența toaletelor cu spații speciale “mama și copilul”, dotate corespunzător. Multe băncuțe de-a lungul potecilor, aproape în pădure, unde te puteai opri și odihni. Am găsit și zone cu mese înalte și cu umbrele din lemn, unde te poți apăra de ploaie sau de soare.

    Noi am avut cu noi și căruciorul Emmei și am avut acces cu el peste tot doar că experiența a fost una... un pic “off road”.

    În general, am văzut multe semne de-a lungul parcului, multe pancarte de informare, însă nu am găsit niciun cuvânt în engleză. Nu pot să spun că a fost ceva ce ne-a lipsit sau ceva esențial ce nu am reușit să înțelegem, însă am remarcat aproape imediat lipsa oricărei explicații în engleză. Și cu toate astea, am reușit să remarcăm acel detaliu care face diferența. Nu știu dacă la toate, cred că e puțin probabil, dar, la multe dintre animale, pe plăcuța prinsă de gard, unde erau trecute informații despre specie, era trecut și numele animalului, data de naștere, sau data când a fost adus în parc, ori data când a fost botezat. Un vizitator poate numi un animal, dupa ce își câștigă calitatea de sponsor, prin donarea sumei minime de 250 euro. Am reținut că pe tigru îl chema Boris și că unul dintre bivoli era născut în mai, deci în zodia Taur!

    Ultima alee a fost cea mai lungă. Aleea care ne-a dus până la ieșire are, la fiecare 10 m, o căsuță de păsări de unde, dacă apeși pe un buton, se aude vocea unui domn care îți povestește (probabil, nu știm sigur, pentru că povestește doar în limba germană) despre speciile de păsări din spatele fiecărei căsuțe. Plus că se aud păsările cum ciripesc de-a lungul întregii alei.

    Am ajuns la ieșire obosiți, încântați și plini de noroi. Și pentru că nu cred că este vreun anotimp în care să nu te murdărești pe încălțări în acest parc, chiar înainte de ieșire, găsești un dispozitiv rudimentar, dar foarte eficient, unde, cu ajutorul unui furtun și al unei perii îți poți curăța încălțările. Noi am apreciat că nu vom intra cu noroiul în mașină și copiii au apreciat activitatea în sine de a-și spăla cizmele. Emma nu a reușit să controleze furtunul din cauza presiunii apei așa că ea a spălat și interiorul cizmelor!

    Experiența, per total, a fost una minunată și ne dorim să revenim și în anotimpul rece, sunt tare curioasă cum e cu multă zăpadă aici, în parcul acesta. Deși cred că pe timp de vară, prin atâta verdeață și sub atâția copaci o să fie extraordinar.

    Parcarea este mare și cred eu suficientă pentru sute de mașini. Sunt și câțiva copaci, dar puțini, prin urmare, dacă mergeți vara, vă recomand să aveți la voi și un parasolar care să ajute la păstrarea unei temperaturi acceptabile în mașină.

    Daca aveți drum pe aici să vă opriți, pentru că o să vă placă, iar dacă nu aveți drum pe aici, să vă faceți! 😊

     

    Anca Stoian

    Despre Anca Stoian

    Anca este din București, dar locuiește alături de soțul ei și de cei doi copii în Melk, Austria. Atunci când nu se ocupă cu proiectarea jucăriilor educative pentru copii, Ancuța scrie despre experiențele ei ca mamă în Austria, călătorește alături de cei mici și îi inspiră pe conaționalii din comunitatea ei.

    Anca Stoian
    media_content.tooltip.skipped
    media_content.tooltip.skipped