Despre cultura, eticheta și istoria cafenelelor vieneze

De Eva Schmiedleitner

Cafenelele și cultura din jurul lor sunt sinonime cu Viena. Cu toate acestea, pentru a spune cu adevărat povestea, trebuie să ne întoarcem în timp. Mai exact în 1683.

Imperiul Otoman încerca, din nou, să captureze Viena. Această bătălie epică a fost purtată de Sfântul Imperiu Roman, condus de Monarhia Habsburgică și de Comunitatea Polono-Lituaniană împotriva otomanilor. După ce armata otomană a fost înfrântă, un general al Comunității Polonezo-Lituaniene a găsit mai mulți saci cu un fel de fasole ciudată (unii chiar au crezut că ar putea fi hrană pentru cămile sau, mai rău, bălegar de cămilă) în tabăra otomană abandonată. Generalul a experimentat cu infuzia amară de atunci, a adăugat zahăr și lapte și, în cele din urmă, a creat cafeaua.

Noua băutură a fost atât de bine primită încât, în 1685, cafenelele s-au deschis rapid în toată Viena și s-a născut faimoasa cultură a cafenelei de acum. În perioada sa de glorie, în anii 1910, Viena găzduia aproximativ 600 de cafenele.

Deși există cafenele în multe orașe europene, atmosfera relaxată a unei cafenele vieneze este de neegalat în întreaga lume. Nicăieri altundeva cafeaua nu este servită pe o tavă de argint, întotdeauna cu un pahar cu apă, iar lingurița se sprijină pe margine. Eticheta socială, ritualurile, eleganța chelnerilor îmbrăcați în veste negre, întotdeauna puțin laconice, creează însăși atmosfera cafenelei vieneze.

Chiar și interiorul unei cafenele s-a schimbat foarte puțin: mese marmorate, canapele tapițate, faimosul scaun Thonet #14 și ziare locale, dar și internaționale, în propriile suporturi din lemn curbat. Cu toate acestea, există întotdeauna mari excepții: designul cafenelei Prückel, aflată peste drum de Muzeul de Arte Aplicate (MAK), este inspirat din anii 1950. Sau lanțul de cafenele Aida, fondat în 1925, este ușor de recunoscut după exteriorul și interioarele sale de culoare roz bomboană.

La începutul secolului al XIX-lea, apartamentele erau mici, reci și întunecate, iar scriitorii, pictorii, muzicienii, intelectualii și finanțiștii lor se întâlneau în cafenele pentru a discuta, a se juca, a lucra, a citi și a face afaceri. Și cum cafenelele ofereau gratuit ziare locale și străine, ele au devenit rapid locul în care toată lumea se putea informa.

În jurul anului 1890, Café Griensteidl a devenit locul de întâlnire preferat al unui grup de personalități literare numit "Jung Wien" (Tânăra Viena). Scriitori precum Hugo von Hofmannsthal, Karl Kraus și Arthur Schnitzler s-au întâlnit la cafenea și au dat naștere literaturii de cafenea. Scriitorul Friedrich Torberg a declarat, în mod faimos, că cartea sa "Tante Jolesch" este, în esență, o carte despre cafenele. Cu toate acestea, este, de asemenea, o carte melancolică, care descrie viața burgheziei evreiești din monarhia austro-ungară într-un mod spiritual și plin de umor.

Până în ziua de azi, cafeneaua vieneză este o instituție foarte apreciată. Este încă un loc unde te poți întâlni, discuta și te poți bucura de o companie excelentă în timp ce bei o cafea. Astăzi, cel mai probabil vei da peste miniștrii guvernului la Zum Schwarzen Kameel, veți găsi artiști și studenți la Café Prückel (peste drum de MAK) sau vei sta alături de actori și regizori la Café Landtmann, chiar lângă Burgtheater din apropiere. Este considerată în continuare o extensie a sufrageriei tale, unde intri, te întâlnești cu prietenii și bei o cafea înainte de a-ți vedea de restul zilei.

O mică pauză oferită la fiecare colț din Viena!