La Vienna Biennale cu Liana Popa

În această excursie vieneză am avut în focus Vienna Biennale - eveniment pe care l-am asortat cu alte mici opriri pentru a completa tabloul urbano-responsabil pe care mi-l propusesem pentru această călătorie. 

Bienala are loc, după cum îi spune și numele, o dată la 2 ani (prima ediție vieneză a fost în 2006) abordând artistic diverse teme. Cea de acum a fost schimbarea în numele iubirii, denumirea completă fiind Vienna Biennale for Change 2021. PLANET LOVE. Climate Care in the Digital Age. Expozițiile, evenimentele și instalațiile au loc în mai multe locuri din oraș, între 27 mai și 3 octombrie. Eu le-am vizitat pe cele de la MAK (Muzeul de Arte Aplicate) - unul dintre muzeele mele preferate și de la KUNST HAUS WIEN (muzeul Hundertwasser). 

MAK îmi place teribil deoarece reprezintă Viena pe care o iubesc: cea care îmbină, ca un stilist vestimentar talentat și deschis la minte, stiluri, mode și epoci diverse care alcătuiesc un ansamblu fascinant pe care nu mă satur să-l privesc.

În 1863, Franz Joseph I decide să ofere artiștilor, industriașilor și publicului larg un mod de a se perfecționa și educa. Muzeul își deschide porțile un an mai târziu și la 150 de ani de atunci MAK încă-și îndeplinește misiunea. Pe mine m-a cucerit de la prima vizită îmbinarea dintre veacuri: clădirea din vremurile împăraților austrieci găzduiește, alături de exponatele de demult, piese contemporane ce aparent nu au ce căuta aici, dar care, de fapt, nu fac decât să completeze portretul unui oraș format din bucățele de ani și epoci ce reușesc să se îmbine aproape perfect.

Preferatele mele au fost expoziția CLIMATE CARE: Reimagining Shared Planetary Futures și instalația INVOCATION FOR HOPE - care curg una din cealaltă, în încăperile muzeului MAK.

Proiecții video, printuri sau exponate ne vorbesc, poate într-o notă un pic prea blândă, despre necesitatea de a face ceva pentru planeta noastră. Asta dacă o iubim, firește. M-am scufundat în diversele viziuni ale artiștilor: am rămas minute în șir în fața unui ecran care îmi spunea că eu sunt planeta și cum fiecare putem face ceva pentru a o salva, m-am uitat la plante și vietăți, mi-am reamintit de importanța societății circulare, iar instalația realizată în cooperare cu biroul forestier și departamentul de pompieri din regiunea austriacă Neunkirchen mi-a oferit ocazia de a mă plimba, în mijlocul muzeului, printre 500 de copaci arși recent într-un incendiu. O parte impresionantă a bienalei, mai ales că proiectul a fost conceput astfel încât toate componentele instalației să aibă o misiune și după eveniment, contribuind astfel la neutralizarea amprentei sale de CO2.

Tot în cadrul bienalei am mai mai vizitat și expoziția INES DOUJAK: Landscape Painting la KUNST HAUS WIEN - un loc important pentru arta contemporană vieneză, unde poți vedea, mai ales, fotografie.

Manifestul artistei are mai multe componente: în spațiile publice ale muzeului sunt agățate panouri cu soiuri de mere alături de citate de la „apucători de pământ” - cei care, prin creșterea monoculturilor, au acaparat pământul și au distrus biodiversitatea. O altă componentă a expoziției o găsești într-o sală de la parter unde artista a arhivat natura: semințe, plante uscate, flori, frunze, lemn, argilă, pietre și nisip sunt așezate în diverse borcane și recipiente: un omagiu adus elementelor naturii - culorile, mirosul și forma lor ducându-mă cu gândul la paleta unui artist.

Am acompaniat acest periplu cu o vizită la ALBERTINA MODERN - un nou loc vienez în care poți vedea artă modernă și contemporană.

Am fost la expoziția Wonderland (deschisă până pe 19 septembrie) - numele vine de la tabloul cu același nume al artistei Fiona Rae, prezent în galerie, ce surprinde perfect esența expoziției: o Țară a Minunilor în care tu ești o Alice care se strecoară printre pereții făcuți din puncte, conduce mașini gonflabile, se întâlnește cu vedete și dictatori alunecând printre tablouri, sculpturi și instalații.

Tot la Albertina Modern am văzut și fantastica expoziție de fotografie a lui Nobuyoshi Araki, care, din păcate, s-a încheiat pe 29 august. Dar urmează altele, pe măsură: Schiele (din 10 septembrie) și o expoziție despre anii '80 (din 10 octombrie) fiind doar două dintre ele. De neocolit și sora mai mare: muzeul Albertina fără modern în nume, dar în care găsești și multe expoziții de artă modernă.

Ce am mai văzut și mi-a mai plăcut prin Viena, în pauzele dintre muzee

Zonele cu flori amenajate în jurul copacilor, un fel de minigrădini urbane ce mi-au odihnit ochii și încântat inima, valsul dintre clădirile vechi și cele noi, piața Naschmarkt (sâmbăta are loc aici și un târg de vechituri), oamenii relaxați de la picnicuri, bicicletele de închiriat alături de care poți vizita orașul, magazinele de pe Neubaugasse, respectul pentru natură, diversitate și mișcare. 

Plus hotelul la care am stat: Grand Ferdinand

Un amestec fermecător - și pe alocuri contrastant - de stiluri, epoci, gusturi și chiar prețuri. Într-o clădire sobră din anii '50, pe Ring, un hotel și-a propus să readucă la viață fastul vienez de altădată: candelabre ample, detalii aurii, bucate cu tradiție și șampanie fină acompaniate de note și de principii moderne. Un loc construit în jurul unei filosofii dragi mie: celebrarea frumuseții. Poate de aceea acest hotel de 5 stele ne oferă și un apartament de 1500 euro pe noapte, dar și un loc de cazare într-un dormitor cu 8 paturi... la vreo 30 de euro. 

Au fost 4 zile pline care m-au ajutat să așez noi pagini în albumul Vienei mele. Oraș ce sper că, și datorită eforturilor făcute de oamenii ce susțin schimbarea și iubirea, fie ele în cadrul unui bienale sau ba, va reuși să reziste cât mai multe veacuri.