Kaiserschmarrn

Preparare:

Puneți stafidele într-un bol, amestecați cu rom și lăsați-le aproximativ 15 minute. Separați albușul de gălbenuș și puneți gălbenușurile într-un bol. Adăugați laptele și coaja de lămâie, precum și zahărul vanilat și făina. Amestecați până când obțineți un aluat neted.

Bateți albușurile spumă, alături de zahărul tos și praful de sare. Trebuie să obțineți o spumă densă și încorporați în aluat. Preîncălzește cuptorul la 180 °C.

Pune untul într-o tigaie mare sau în două tigăi mai mici și lasă-l să se înspumeze. Adaugă aluatul și apoi stafidele după 1-2 minute. Prăjește până când partea inferioară devine maronie, întoarce cu o spatulă și lasă în cuptor 6-8 minute, până când și cealaltă parte se coace.

Mărunțește Kaiserschmarrn cu două furculițe. Pe deasupra pune bucățelele de unt și puțin zahăr tos și lasă-le să se caramelizeze la cuptor, la temperatură mare.

Scoate din cuptor (atenție, coada tigăii este fierbinte) și pune pe farfurii preîncălzite. Presară zahăr pudră și scorțișoară.

Se servește alături de dulceață de prune, de ragout de fructe de pădure sau de compot. Kaiserschmarrn se poate face complet și pe aragaz și se poate carameliza la final, punând capacul peste tigaie.

Istoria gustului:

Este adevărat că monarhia austro-ungară a reușit să unească mai multe popoare sub dubla sa oblăduire; însă, în ceea ce privește selecția felurilor de mâncare, Împăratul Franz Joseph s-a dovedit a avea tendințe locale și regionale. Lângă, sau mai bine zis, după carnea fiartă de vită, acesta prefera deserturi simple din ouă, făină, lapte și un pic de zahăr, ca de exemplu pufosul Kaiserschmarrn. Nu va fi niciodată clar dacă acest desert s-a născut dintr-o biată omletă greșit pregătită sau datorită unui oier. Dar nici nu trebuie să fie clar. Important este că rețeta a ajuns la noi.